In veacul al XVIII-lea, domnul fanariot Matei Ghica a ridicat in Copou un foisor, care servea pentru odihna si recreere. Totusi, in vremea aceea nu exista o gradina publica, in care sa aiba acces liber toti orasenii. Hotararea de a o infiinta a luat-o domnitorul Mihail Sturdza la 1834. Locul ales a fost pe ulita Podul Verde, pe locul unde odinioara era statia de posta a orasului. Gradina a fost extinsa la 1849 si 1852, prin cumpararea unor terenuri invecinate, iar din 1860 a fost luminata cu felinare.

Aflat in mijlocul gradinii Copou, Teiul lui Eminescu a devenit simbolul vegetal al Iasului, fiind un adevarat loc de pelerinaj pentru romantici. El exista deja la data intemeierii parcului, fiind o relicva a ceea ce a fost mai inainte pe aceste locuri. Atasamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare sa fie o nostalgie germanica, din perioada studiilor facute de marele poet la Viena si Berlin. In fata teiului se afla un bust de bronz al lui Eminescu, opera sculptorului I. Mateescu

Teiul lui Eminescu este un tei argintiu vechi de circa 250 de ani, aflat în Parcul Copou din Iaşi. Acest copac, denumit şi "copacul îndrăgostiţilor", este locul unde poetul Mihai Eminescu îşi găsea inspiraţia. In plimbările prin Copou, Mihai Eminescu s-a îndrăgostit de tei, venind deseori să-şi adune gandurile sau să discute cu bunul său prieten, Ion Creangă, pe o bancă aflată la umbra protectoare a teiului. Acest tei este cel mai vechi copac din Grădina Copou. Trunchiul teiului, rămas gol în urma putrezirii, a trebuit să fie plombat cu mortar şi consolidat cu manşoane (cercuri) de metal, iar ramurile sunt sprijinite în console.